Scrisoarea athonita impotriva tendintelor ecumeniste actuale din Biserica
Decembrie 2006 Sfintitilor Egumeni si Sfintitilor Proistameni ai celor Douăzeci Sfinte Mănăstiri din Sfânta Chinotită a Sfântului Munte al Athonului Sfintiti Egumeni si Sfintiti Părinti, blagosloviti! Dorim să ne arătam la această vreme adânca îngrijorare si tristete pentru tot ceea ce se petrece de ani buni cu Sfânta noastră Ortodoxie: lucruri care nimicesc învătăturilor Sfintilor Apostoli si ale Sfintilor Părinti si potrivnice tuturor sfintelor canoane statornicite de Sinoadele Ecumenice si locale. Ne întrebăm dacă s-a adunat cumva vreun sinod ecumenic care să desfiinteze canoanele ce opresc rugăciunea în comun cu ereticii, sau dacă cumva Papa s-a pocăit si s-a lepădat de ereziile Filioque-ului, primatului, infailibilitătii, azimilor, focului curătitor [purgatoriul, n.tr.], harului creat, a imaculatei conceptii a Preasfintei Născătoare-de-Dumnezeu, si atâtea altele, ce au fost în marea lor parte osândite si anatematizate de nenumărate ori de Sinoadele Ortodoxe si de toti Sfintii Părinti. Cerul s-a mâniat si Sfintii Părintii s-au prea-întristat văzând si auzind cele petrecute în Fanar [1], de praznicul Sfântului Apostol Andrei, pe 30 Noiembrie, anul acesta [2006]: lucruri nemaiîntâlnite si nemaiauzite în două mii de ani de istorie a Bisericii: "Cumplita nesocotire a învătăturilor Părintilor, dispretuirea predaniilor apostolesti, aducerea noutătilor în biserici de către înnoitorii zilelor noastre", asa cum spune Sfântul Vasile cel Mare despre niste întâmplări asemănătoare din zilele sale. Toate s-au petrecut, literalmente, cu susul în jos. În loc ca ereticul Papă să fie asezat în spate, asa cum vedem că sunt zugrăviti ereticii în icoanele Sfintelor Sinoade, si să fie îndepărtat de Dumnezeiasca Liturghie, asa cum cere porunca liturgică "Usile, usile, întru întelepciune să luăm aminte", noi l-am pus pe un tron înalt, pe care a sezut purtând omoforul; diaconii ortodocsi l-au cădit, iar Patriarhul a schimbat cu el sărutarea liturgică la "Să ne iubim unii pe altii"; apoi [Papa] a rostit, ca un proestos, "Tatăl nostru", în vreme ce grupul sfintitilor psalti i-a cântat "Întru multi ani" si un tropar anume alcătuit de un imnograf athonit - Doamne, miluieste! - dacă, bineînteles, acest lucru anuntat de ziaristi este adevărat [2]; i s-a îngăduit să dea adunării binecuvântarea sa, sau, mai curând, nebunia sa, cum spun sfintele canoane. Am îngăduit Bisericii luptătoare de pe pământ să se despartă de Biserica biruitoare a Sfintilor din ceruri si să se unească cu bisericile si adunările viclenilor eretici. Am defăimat toti sfintii mucenici si mărturisitori ce au luptat până la sânge împotriva ereziilor, căci arătăm lupta, mucenicia si mărturisirea lor ca fiind nefolositoare si fără nici un rost. Oare fericitii Părinti ai Sfântului Munte ce au mucenicit sub [Patriarhul Ioan] Vekkos [3] pentru că nu au vrut să-l primească si să-l pomenească pe Papă la Liturghie nu plâng, văzându-ne că nu numai respingem pilda lor prin tăcerea noastră, ci facem chiar dimpotrivă? Pentru ce, dar, au mucenicit toti mucenicii de până acum, pentru ce au stat neclintiti mărturisitorii în credinta lor? Cunoasteti, cinstiti părinti, mai bine decât noi, toate faptele, declaratiile si hotărârile antiortodoxe si hulitoare ale Patriarhului Ecumenic si ale altor întâi-stătători si episcopi, care propovăduiesc cu glas tare si vădit - cu capul descoperit - [4] primirea si învătătura panereziei ecumenismului, cea mai mare erezie ecleziologică din toate veacurile. Această învătătură eretică tăgăduieste unicitatea Uneia, Sfinte, Sobornicesti si Apostolesti Biserici si o pune pe acelasi plan cu ereziile, acceptând că tainele ereticilor au si împărtăsesc har sfintitor si mântuitor. În afară de recunoasterea botezului următorilor Papei si lutheranilor, [există relatări că] ne împărtăsim din acelasi potir cu monofizitii si, de multe ori, si cu papistii în Ciclade [5] si în diasporă. Ne-am dat acum seama, cu mare tristete, că ocârmuirea duhovnicească a Sfântului Munte din ultimii ani nu a întâmpinat cu tărie si bărbătie mărturisitoare aceste semne vădite de apostazie, asa cum au făcut-o părintii athoniti de mai demult. Patriarhul a cumpănit răspunsurile noastre si, fiindcă au fost făcute fără tragere de inimă, iar de multe ori nici nu au existat, a purces fără vreo opreliste spre unirea cu Papa, care nu s-a pocăit si stăruieste în ereziile sale. Ne-a cumpănit, de asemenea, si a fost deosebit de bucuros cu prilejul ultimei sale vizite în Sfântul Munte, pentru că a izbutit să dea impresia că a venit să primească încuviintarea si binecuvântarea athonitilor pentru toate cele ce hotărâse să le facă cu Papa, câteva zile mai apoi. Noi, smeritii ieromonahi si monahi, vă mărturisim că ne-am smintit de tăcerea si pasivitatea autoritătilor duhovnicesti ale Sfântului Munte, si, împreună cu noi, la fel au simtit credinciosii din Grecia si toti ortodocsii din lumea întreagă. Toti asteaptă să audă glasul Sfântului Munte. De la voi, cei mai învătati si mai întelepti decât noi, am învătat că atunci când credinta este în primejdie, vom da socoteală dacă tăcem si dăm înapoi, după cum zice Sfântul Theodor Studitul. Monahul, îndeosebi, nu trebuie să îngăduie nici cea mai mică inovatie în privinta credintei, potrivit aceluiasi Sfânt Părinte, mare călăuzitor si organizator al vietii monahale, si Staret al nostru, al tuturor. El nu s-a temut de amenintările si prigoanele iconoclastilor, împărati si patriarhi, ci chiar în Constantinopol, între zidurile Sfintei si Marii Mănăstir a Studionului, a organizat o procesiune de mie de monahi purtând făclii si tinând în mâini sfintele icoane ce fuseseră interzise. Sfintii Savva cel Sfintit si Theodosie Chinovitul, acesti mari îndrumători ai monahilor, au adunat la Ierusalim zece mii de monahi din Palestina, cu mult înainte, si au scăpat Ortodoxia de erezia monothelită. Cine va scăpa astăzi Biserica de panerezia Ecumenismului si de înselarea Papismului? Scrisorile de protest trimise din vreme în vreme de Sfânta Chinotită nu au avut nici un rezultat. Nu mai e vreme pentru cuvinte. E vremea să facem ceva. Noi, neînvătatii si păcătosii, nu vrem să vă învătăm pe voi, nici să ne înfătisăm ca mărturisitori. Vrem doar să ne usurăm constiinta de monahi si de ortodocsi; vrem să-i cinstim pe sfintii mucenici si mărturisitori, îndeosebi pe cei muceniciti de Vekkos. Vrem să cinstim si să urmăm purtarea lor, nu să ne dăm înapoi si să punem mănăstirile si obstile noastre mai presus de neprihănirea credintei, mai presus de Dumnezeu si de adevăr. Credem că după atâtea proteste si cereri scrise si prin viu grai, după atâtea retractări, schimbări de pozitie si compromisuri, singurul lucru care îi va bucura pe ortodocsi si îi va rusina pe rău-credinciosi este încetarea pomenirii numelui Patriarhului la slujbe [6], si nu numai aceasta, ci si încetarea pomenirii la toate slujbele a numelor tuturor episcopilor care-l încuviintează pe Patriarh sau rămân tăcuti, oriunde s-ar afla. Adunati-vă laolaltă, sfintiti Părinti, monahi din toate mănăstirile, schiturile si chiliile, într-o adunare luptătoare a-tot-monahală - fie că sunteti în Sfântul Munte, fie în afara sa - si dărâmati stâlpii ereziei, papismului si ecumenismului. Duceti lupta cea bună a credintei. De nu o veti face, noi vom alege să facem cele plăcute lui Dumnezeu, nu cele plăcute oamenilor. Dumnezeu să ne lumineze pe toti; Preasfânta Născătoare-de-Dumnezeu să acopere si să binecuvinteze Grădina ei, si să ocrotească Biserica Ortodoxă de cei ce o defaimă pe Maica Domnului si de ereticii ce luptă împotriva Sfintilor, precum si de păstorii slabi care lasă turma fără ocrotire înaintea năvălirilor lupilor. În cele din urmă, cerându-vă blagoslovenia, încheiem cu cinstire,
Ieromonahul Efrem, fost
egumen, Staret al Schitului Apostolului Andrei ["Serrai", Sfânta Mănăstire
Vatopedi] si obstea dimpreună cu mine. |