|
Pomenirea Sfintilor si de minuni facatorilor, doctori fara de arginti Chir si Ioan si a Sfintei Mucenite Atanasia si a celor trei fiice fecioare ale ei, Teodota, Teoctista si Eudoxia.
Acesti Sfinti Mucenici, Chir si Ioan, au trait in zilele imparatului Diocletian (284-305). Fericitul Chir era din Alexandria Egiptului si ajunsese, cu darul lui Dumnezeu si cu multa invatatura, doctor iscusit, incat tamaduia oamenilor bolile trupesti si sufletesti, neluand plata, ci binevestind, in acest fel, credinta cea noua a crestinilor.
Deci, pornindu-se prigoana cea mare impotriva crestinilor, a fost prins si Sfantul Chir la dregatorul cetatii, ca invata pe multi credinta cea noua. Si instiintandu-se el, la vreme, de aceasta, s-a instrainat de tara parintilor lui si, iesind din Egipt, s-a dus in Arabia. Si a intrat in viata pustniceasca si multe si minunate tamaduiri, fara plata, a facut, aducand nenumarate suflete la inchinarea lui Hristos, incat s-a raspandit vestea despre dansul pretutindeni.
In vremea aceea, s-a intamplat sa se afle la Ierusalim un dreptcredincios, anume Ioan. Acesta era din tinutul Edesei si purtase multa vreme dregatoria ostaseasca. Iar acum, lasanmd toate, chiar si dregatoria sa, cauta pe Hristos, traind in smerenie si in mare curatenie trupeasca. Si, auzind de minunata propovaduire pe care o savarsea Sfantul Chir, a pornit in cautarea lui la Alexandria si, acolo, negasindu-l, a mers pe urmele lui si l-a aflat in Arabia. Si s-a minunat fericitul Ioan vazand dumnezeiasca slujire incredintata Sfantului Chir. Drept aceea, a ramas langa dansul, ca un ucenic, si-l insotea si-l ajuta pe Sfantul in apostoleasca lui lucrare. Si cutreierau impreuna orasele si satele, uniti in ganduri, invatand cuvantul lui Dumnezeu si vindecand toata boala.
Deci, intinzandu-se prigoana, a fost prinsa si o femeie crestina, Atanasia cu numele, impreuna cu cele trei fiice ale ei: Teodota, Teoctista si Eudoxia, si aceasta pe vremea cand Sfintii Doctori erau inca slobozi. Si temandu-se ei ca nu cumva, ca niste femei ce erau ele, sa se ingrozeasca, fie stand in fata judecatorului, fie de marimea chinurilor, si astfel sa se lepede de credinta, au mers Sfintii la temnita si le imbarbatau si le indemnau sa stea tari la munci, marturisind pe Hristos. Afland, deci, de aceasta dregatorii cetatii, ca adica doi crestini marturisesc pe fata pe Hristos, i-au prins pe ei. Si, fiind dati la grele chinuri, au marturisit cu indrazneala pe Hristos, Dumnezeul adevarat, imbarbatand astfel si pe sfintele femei.
Deci, nevoind ei pana la sfarsit sa aduca jerfa zeilor, a poruncit dregatorul sa li se taie capul. Si se face pomenirea mutarii lor la Domnul in fiecare an, astazi la 31 ianuarie.
|
|
|
|