Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Xenofont, a sotiei lui Maria si a fiilor lor Arcadie si Ioan (sec.VI)
Acest preacuvios Xenofont era din Constantinopol, mare dregator al imparatiei si bogat in averile cele din afara. Dar era si mai bogat in avutiile cele dinlauntru, adica, in dreapta credinta si in milostenie la saraci. Sotia lui, Maria, ii urma intru toate, cautand sa placa lui Dumnezeu. Si aveau doi fii, Ioan si Arcadie. Voind ei ca fii lor sa le fie mostenitori, nu numai ai averilor, ci si ai vietii lor intelepte si placute lui Dumnezeu, au trimis la scoli pe amandoi feciorii, la cetatea Berit, din Fenicia, cetate vestita, in acea vreme, pentru invatatura bunelor deprinderi si pentru inalta ei scoala de intelepciune elineasca.
Si, plutind cei doi fii spre Fenicia, s-a starnit deodata o groaznica furtuna pe mare si s-a sfaramat corabia cu dansii, incat nu se putea sti de a mai scapat cineva cu viata. Deci, de aceasta instiintandu-se, au purces si Xenofont, cu sotia sa, si s-au dus, ca sa-si caute feciorii. Si mult s-au minunat indureratii parinti, afland, dupa indelungata cautare, printre calugarii din Ierusalim, pe cei doi feciori ai lor. Ca, drept multumita pentru dumnezeiasca lor izbavire din valuri, cei doi feciori intrasera in manastire si se facusera calugari.
Si multe lacrimi de bucurie au picurat, din ochii tuturor celor patru, parinti si feciori, din aceasta neasteptata regasire.
Deci, mult fericindu-si feciorii, s-au facut monahi si Xenofont si sotia sa Maria si, mergand fiecare la manastirea sa, atata au sporit in bunatatile sufletului, si ei si fiii lor, incat s-au invrednicit ca si lucruri minunate a lucrat Dumnezeu printr-insii. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne miluieste-ne si ne mantuieste pe noi ! Amin.
|
|
|
|