Pomenirea Sfintei maicii noastre Xenia (sec. V)
Fericita si pururea pomenita Xenia a fost din slavita cetate a Romei, fiica de neam cinstit, tatal ei fiind senator al imparatiei, binecredincios si ravnitor. Deci, ajungand ea la varsta nuntii si toate cele de nunta gatite fiind, ea a fugit de acasa cu alte doua femei tinere, credincioasele ei slujnice, dorind impreuna toate, a se face mirese Mirelui celui nestricacios, lui Hristos Domnul, prin vesnica feciorie si intelepciune, dar aceasta dorire Xenia tainuind-o inaintea parintilor ei, fiind singura lor fiica.
Si luand ea putin aur si imbracaminte barbateasca, s-a urcat impreuna cu slujnicele sale in corabie si facand calatoria pe mare si strabatand multe locuri, a sosit la insula numita Cos, unde si-a luat chipul ei femeiesc si, intalnind acolo pe omul lui Dumnezeu, preotul si egumenul Pavel, venind de la Locurile Sfinte, l-a rugat sa le fie lor indrumator duhovnicesc.
Deci, indemnate fiind de dumnezeiescul Pavel, au venit in cetatea Milasa si, facand acolo, din aurul ce avea, o bisericuta, cu hramul Sfantului Mucenic Stefan, si chilii, impreuna cu alte cateva fecioare au intemeiat o mica manastire. Si atata ravna si nevointa a aratat fericita aceasta Xenia in rabdarea si parasirea simtirii poftelor lumesti, incat pilda s-a facut pe sine, a petrecerii ceresti in trup omenesc.
Drept aceea, si semn de sus a primit pentru buna petrecere a vietii sale. Ca, indata dupa moartea ei, intru amiaza fiind si soarele luminand pamantul, s-a ivit pe cer o cruce din stele luminoase, cuprinsa intr-un tarc de stele, semn care se parea a fi ca o cununa data fericitei de la Dumnezeu, proslavind ostenelile si ravna dragostei sale prentru Hristos, de vreme ce, dupa ingroparea trupului ei in pamant, semnul acela n-a mai fost vazut.
Si s-au descoperit atunci si cele despre Sfanta, spunandu-le pe patul de moarte, una din slujnicele ei, din ce tara si din ce neam se trage fericita, precum si numele ei cel de la parinti, Evsevia, ca vrand a nu fi cunoscuta, si-a pus ea numele de Xenia, care insemneaza "Cea straina". Si asa, cu sarguitoare osteneala, a lucrarii si a gandirii s-a mutat fericita la Hristos, mult doritul ei Mire. Dumnezeului nostru, slava !
|
|
|
|