Intru aceasta zi, pomenirea Sfantului si Preacuviosului Mucenic Anastasie persul (+628).
Slavitul Mucenic Anastasie a fost din Persia, pe vremea lui Cosroes, care imparatea peste persi si a lui Eraclie (610- 641), care imparatea la romani. Tinutul Razeh era patria sa iar locul de nastere, orasul ce se numea Nun. Si era numele sau, mai inainte, Magundat, fecior al unui vrajitor, anume Vava, de la care a invatat mestesugul vrajitoriei, inca din tinerete. Si, ajungand Magundat la varsta de barbat, a fost randuit in ceata ostasilor, ce se chema a Tironilor, si petrecea in cetatea imparateasca, slujind lui Cosroes.
Deci, pradand persii locurile sfintei cetati a Ierusalimului au prins multime de robi si a fost luat de dansii si cinstitul lemn al Cinstitei Cruci, pe care Iisus Hristos, Domnul, a rabdat patima cea dupa trup; si se dusese vestea de minunile ce facea Sfanta Cruce in tara lor, incat se zicea: "Dumnezeul Crestinilor a venit la noi." Deci, deodata, i s-a aprins lui Magundat sufletul in taina si, fiind biruit de Darul lui Dumnezu, incerca cu multa osardie sa cunoasca taina credintei si, afland de la un credincios toata randuiala crucii, a crezut in Hristos.
Si avea Magundat un frate dupa trup si erau amandoi in ceata aceluiasi conducator, trimis cu oastea sa, de imparatul Persiei, la razboi in imparatia greceasca. Deci, afland ca la Calcedon, imparatul Eraclie a infrant armatele persilor, Magundat s-a despartit de fratele sau si a mers la Ierapolis si, afland un argintar, de acelasi mestesug cu el, a ramas o vreme lucrand acolo, iar, mai apoi, s-a dus la Ierusalim si, botezandu-se in sfanta cetate, s-a numit Anastasie. Deci, alegand el viata monahiceasca, a mers la manastirea Sfantului Sava si a luat sfanta schima a monahilor. Si a strabatut acolo toata calea cea sfanta ce duce pe om la fapta cea buna, ca, invatand sfintele carti si psaltirea pe de rost, dar, mai vartos, pornindu-si si mai infierbantat dorul ce avea catre Dumnezeu, se ruga sa-si savarseasca viata prin mucenicie si prin sange, iar, vazand pe peretii bisericilor chipurile sfintilor si citind din carti, ca si cum ar fi fost aievea, mult se aprindea spre urmarea acestora.
Iar cand s-au implinit sapte ani de la venirea lui in manastire, i s-a aratat lui in vis, ca s-a apropiat de el un barbat luminat, tinand un pahar de aur plin de vin zicandu-i: "Primeste si bea." Si, luandu-l el, l-a baut tot. Si inca in somn fiind, intelegea ca acesta era semnul cel dorit de el, al poftei ce avea sadita in inima sa, ca sa marturiseasca pentru Hristos. Si, inca praznicul Sfintei invieri fiind, impartasindu-se cu Sfintele Taine, a iesit din manastire si s-a dus in Cezareea Palestinei. Si, in aceea vreme, persii stapaneau Palestina si locuiau acolo.
Deci, mergand el pe ulite si vazand pe vrajitorii persi si vrajile lor, si mult batjocorind cele ce faceau ei, iar pe sine numindu-se ca este crestin, a fost prins de dansii si adus la Marzavan, domnul lor. Si stind cu indrazneala in fata lui si marturisindu-se ca este crestin, acela a poruncit-sa fie pus in lanturi si sa care pietre. Si, mergand la osanda, multi din neamul lui isi bateaujoc de el, smulgandu-i barba, rupandu-i haina, si tot felul de batjocuri aruncand asupra lui, ca socoteau credinta in Hristos o ocara adusa neamului lor. Si, batut fiind foarte rau, a fost adus in fata lui Cosroes, imparatul persilor. Si, marturisind pe Hristos si neprimind a se intoarce, iarasi, spre legea lor cea paganeasca, dupa ce a fost batut cu toiege fara mila, l-au spanzurat de o mana, atarnandu-i o piatra dedesupt. Deci, ramanand neclintit in credinta, i-au pus un lat de grumaz si, abia rasufland, i-au taiat capul.
Si asa s-a savarsit in Domnul Sfantul Mucenic Anastasie persul, la 22 ianuarie anul 628.
|
|
|
|