Intru aceasta zi, pomenirea celui intru Sfinti, Parintelui nostru Eustatie, arhiepiscopul Antiohiei.
Filogonie, arhiepiscopul Antiohiei, raposand, dupa dansul, a luat scaunul Antiohiei acest fericit Eustatie barbat cu adevarat vrednic de o dregatorie ca aceasta, ca om cu viata sfanta si cu vestita intelepciune si mare cu ravna pentru dreapta credinta, care aratata a fost la marele, intaiul si cel a toata lumea Sinod de la Niceea (325) al Sfintilor Parinti, pe vremea imparatiei lui Constantin. Acolo, impreuna cu Sfintii Parinti, Eustatie a stat impotriva lui Arie, dand pe fata eretica si defaimatoarea lui invatatura, care zicea ca Fiul lui Dumnezeu este faptura, si strain de parinteasca cinste si putere. Deci, rusinand si dand blestemului acest hulitor si marturisind ca Fiul este de o fiinta cu Tatal, a pornit pe eretici impotriva lui si, mai ales, pe Eustatie al Nicomidiei si pe Teognie al Niceei.
Asadar, dupa moartea marelui Constantin, luand imparatia Constantiu, fiul acestuia a luat, totodata si erezia lui Arie si, aparandu-l si sprijinindu-l, a dat putere arienilor, ca sa prigoneasca si sa faca rau Bisericii ortodocsilor. Si, asa, s-a intarit erezia mult, prin stapanirea si puterea aceasta fara de lege si nedreapta. Atunci, Eusebie al Nicomidiei, care, dupa izgonirea Sfantului Pavel marturisitorul, era patriarhul Constantinopolului, a intrat in Antiohia impreuna cu Teognie al Niceei, cu chip ca sunt in trecere spre Ierusalim. Si, atunci, adunand sinodul in Antiohia, impotriva acestui arhiereu al lui Hristos Eustatie, pe nedrept, l-a indepartat din scaun si din cinste l-a lepadat, scornind asupra lui invinuiri nedrepte: una, ca n-ar crede drept, ci ar fi partas ereziei lui Sabelie, iar alta, ca in desfranare ar petrece. Ca platisera o femeie desfranata sa spuna impotriva Sfantului, ca, de la dansul luand in pantece, ar fi nascut un prunc. Si a intrat femeia aceea in mijlocul sinodului, purtand pruncul pe maini, clevetind si strigand ca, de la arhiepiscopul Eustatie, a zamislit si a nascut. Si s-a jurat ticaloasa ca de la Eustatie are pruncul. Deci, judecand, au lepadat pe Sfantul si la surghiun l-au trimis.
Dar adevarul nu intarzie sa se descopere si, pana la urma, femeia marturisi tot viclesugul. Si, ridicandu-se poporul, Sfantul Eustatie ii povatui pe toti sa nu faca varsari de sange, ci sa ramana neclintiti in dreapta credinta.
Fericitul Ieronim si Sfantul Ioan Gura de Aur spun ca Sfantul Eustatie a fost surghiunit in Tracia si apoi in Iliria, ramanand statornic in credinta ortodoxa. Si asa, marturisitorul lui Hristos, Eustatie, rabdand acea nedreapta clevetire si izgonire, in surghiun fiind, s-a mutat catre Domnul. A murit in cetatea Filipi, din Macedonia, de unde trupul lui a fost adus in Antiohia pe cand imparatea Zenon (474-491). Este socotit unul din stalpii cei mai de seama ai Bisericii.
|
|
|
|