Luna martie in 19 zile: pomenirea Sfintilor Mucenici Hrisant si Daria (+ 283).

Sfantul Hrisant era fiul unui barbat vestit din Alexandria Egiptului, anume Polemon, om de neam domnesc, insa pagan cu credinta, care, cinstit fiind de imparatul Numerian (283-284) cu dregatoria de senator, in sfatul tarii, s-a mutat din Egipt la Roma, impreuna cu fiul sau. Si se straduia Polemon sa dea fiului sau toata invatatura paganeasca, cea mai inalta a vremii sale, foarte bogat fiind. Iar Hrisant, multa indemmare spre indeletnicirea carturareasca aratand, in scurta vreme a ajuns a cunoaste toata filozofia pagana. Dar, afland si de dumnezeiasca intelepciune cuprinsa in Sfintele Scripturi, cu infocata ravna si cu multa luare aminte, cerceta cartile Evangheliei si ale Apostolilor, adancindu-le pe ele. Si zicea catre sine: "ti se cadea tie, Hrisant, sa citesti scripturile neamurilor, cata vreme nu cunosteai lumina adevarului, iar acum, ca ai aflat-o, pazeste-o pe ea. Ca roadele ostenelilor se dau celor ce le cer, precum ai citit: Cauta si vei afla. Ai aflat aur, ai aflat argint, ai aflat pietre scumpe, dar le-ai aflat, ca sa si urmezi ceea ce ai aflat. Deci, fereste-te sa nu-ti pierzi comoara !"

Si-a ales, drept aceea, ca dascal pe Carpofor preotul, care era iscusit in dumnezeiestile Scripturi, traind ascuns intr-o pestera din munti. Si a auzit de la dansul Cuvantul lui Dumnezeu si taina credintei crestinesti si, povatuindu-se de dansul, in scurta vreme a primit si Sfantul Botez. Si atat s-a intarit in sfanta credinta si in dragostea lui Hristos, incat, la sapte zile dupa Botezul sau, Hrisant a si inceput a propovadui, la aratare, in popor, pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Mahnire mare a cuprins pe tatal sau, Polemon, cand a vazut inflacararea fiului sau, pe calea credintei si defaimarea zeilor si, maniindu-se, l-a certat si l-a inchis in casa. Dar, cu toate mustrarile, Hrisant nu s-a lepadat de credinta sa. Deci, neputand el nicidecum sa-l intoarca, l-a insurat cu o fecioara frumoasa, insa pagana, pe nume Daria, din Atena, cu chip ca, aceea sa-l faca pe Hrisant sa-si lase credinta lui cea crestineasca, pentru dragostea ei. Dar, in loc sa-l intoarca pe el, ea insasi a primit credinta in Hristos, si, lepadandu-se de paganatate, a primit Sfantul Botez. Si doreau impreuna, cu atata inflacarare, a sluji lui Hrisios, incat au facut legamant amandoi sa traiasca in deplina feciorie. Si isi imparteau multele lor avutii saracilor si intorceau pe multi la credinta lui Hristos, sfatuindu-i pe tineri la viata fecioreasca. Si le zideau acestora case deosebite, ca niste manastiri, case de tineri cu viata curata si case de fecioare, miresele lui Hristos. Si s-a facut fara de veste tulburare in Roma, ca, acestea vazandu-le, paganii au mers la eparhul cetatii, Celerin, si s-au plans de straina lucrare a lui Hrisant si a Dariei. Si indata, acela a poruncit sa-i prinda pe amandoi. Deci, i-a dat, la intrebari, in seama unui tribun, anume Claudiu, si a ostasilor lui, si i-au supus la chinuri, silindu-i sa lepede marturisirea lui Hristos. Dar atat de mare a fost si taria cu care Sfintii au indurat chinurile, precum si intelepciunea cu care ei au raspuns mestesugitelor intrebari ce li se puneau, incat insusi Claudiu tribunul si ostasii lui au cunoscut dreapta credinta si, lepadandu-se de idoli, au crezut in Hristos. Dar, ajungand vestea pana la imparat, acesta a dat porunca sa fie ucisi. Si s-a sfarsit Claudiu fiind intecat in apa, iar ostasii lui au fost ucisi, taindu-li-se capetele.

Deci, Hrisant si Daria au primit si ei moarte de mucenici, ca, fiind aruncati intr-o groapa, au fost inmormantati de vii, marturisind pe Hristos pana la capat, la 19 martie, anul 283; iar moastele lor au fost puse, pe vremea imparatiei marelui Constantin, in catacombele de pe calea Salaria din Roma.