Intru aceasta zi, cuvant din Pateric, despre ava Macarie.
Spunea ava Sisoe: "Cand eram in Schit cu Macarie, ne-am suit sa seceram, impreuna cu dansul, sapte insi. Si, iata, o vaduva, adunand in urma noastra spice, nu inceta sa planga. Deci, a chemat batranul pe stapanul tarinei si i-a zis lui: "Ce are batrana aceasta, ca totdeauna plange ?" Si i-a zis lui: "Barbatul ei avea un amanet al cuiva si a murit, deodata, si nu i-a spus ei unde l-a pus. Si stapanul amanetului vrea acum sa o ia pe dansa si pe fiii ei si sa-i vanda robi". I-a zis batranul: "Spune-i sa vina la noi, unde ne odihnim de arsita". Si, venind femeia, i-a zis ei batranul: "De ce plangi asa, mereu ?" Si i-a raspuns ea: "Barbatul meu a murit, luand amanetul cuiva, si n-a spus, cand a murit, unde l-a pus." Si a zis batranul, catre dansa: "Vino, arata-mi unde l-ai ingropat". Si, luand pe frati cu dansul, a iesit cu ea impreuna. Si, venind la locul acela, i-a zis batranul: "Du-te la casa ta". Si, rugandu-se ei, a chemat batranul pe mort, zicand: "Cutare, unde ai pus amanetul cel strain ?" Iar acela, raspunzand, i-a zis: "In casa mea este ascuns, sub picioarele patului." Si i-a zis lui batranul: "Dormi, iarasi, pana la ziua invierii". Si, auzind fratii, de frica, au cazut la picioarele lui. Si le-a zis lor batranul: "Nu pentru mine s-a facut aceasta ca nimic nu sunt, ci, pentru vaduva si pentru copiii ei cei saraci, a facut Dumnezeu lucrul acesta". Si, venind, a vestit vaduvei unde este pus amanetul. Iar ea, luandu-l, l-a dat stapanului ei si si-a izbavit fiii sai. Si, toti cei ce au, auzit au slavit pe Dumnezeu.
|
|
|
|