|
Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Pavel Tebeul (227- 341)
Acesta a trait pe vremea lui Decius (250-253) si Valerian (253-260), prigonitorii crestinitatii. Si era din Egipt, din Tebaida de Sus, din parinti cu multa avutie. Si invatase carte elineasca si latineasca, precum si dreapta credinta, din nemarginita intelepciune a Sfintelor Scripturi.
Si s-a pornit sangeroasa prigoana contra crestinilor. Iar barbatul surorii sale, lacom fiind si voind sa ia si partea de avere ce se cuvenea Sfantului, a gandit sa-l dea dregatorului spre chinuire, spunand ca este crestin. Si, afland de aceasta Pavel, care atunci era un tanar de 20 de ani, a fugit in munti, in locurile cele mai singuratice. Deci, petrecand multa vreme si povatuindu-se de Duhul Sfant, nu s-a mai intors in lume, ci a cunoscut ca Dumnezeu i-a dat lui acest fel de vietuire, avand ca locuinta o pestera cu apa inlauntru, hrana, finice si haina de frunze. Si si-a schimbat patima sa, cunoscand lipsa si pacea patimilor si bucuriile vietii de rugaciune, apropiindu-se de Dumnezeu. Ca si-a indelungat alergatura nevointei sale pana la o suta treisprezece ani, ca atata a trait. Si a fost hranit o vreme, ca si Ilie, de un corb, care-i aducea in fiecare zi o jumatate de paine. Si imblanzise leii, care-i slujeau si care l-au si ingropat. Pe acesta, afladu-l, marele Antonie s-a minunat de locul lui cel aspru de nevointa, de lungimea vremii lui de pustnicie si ca el, mai inainte de altii, a indraznit cel dintai si a mers in cele mai dinauntru ale pustiului. Si l-a gasit adormit in genunchi si cu mainile ridicate la cer in rugaciune; acesta este cel dintai pustnic cunoscut al crestinatatii. Dumnezeului nostru, slava !
|
|
|
|