Luna ianuarie in 14 zile:

Sfintii Cuviosi Parinti ce au fost ucisi in Muntele Sinai si in Rait

Acesti Cuviosi Parinti au fost calugari si pustnici, vietuind in Muntele Sinai si in manastirea apropiata, Rait, in veacurile IV si V, de la mantuirea lumii.

In doua randuri, cete de barbari sangerosi, venind, unii dinspre Etiopia, de peste mare, iar altii dinspre Arabia, au navalit asupra acestor sfinte locuri, ucigand fara mila pe cei la care nu gaseau nimic de luat. Intaia navalire a fost pe la inceputul veacului IV si este povestita de monahul Rmonie, pe vremea Sfantului Petru al Alexandriei. Navalirea a doua a avut loc pe vrernea Sfantului Ioan Hrisostom si este descrisa de un necunoscut, din preajma Sfantului Nil Sinaitul. Dintre toti cati au pierit atunci, Biserica pomeneste cu deosebire si cinsteste ca moarte muceniceasca, uciderea a 39 schivnici din Sinai si a 38 de calugari din manastirea Rait, din navalirea intai, precum si uciderea monahilor din a doua navalire, pentru viata lor sfanta si puterea lor de jertfa, ca n-au voit sa descopere pe cei ascunsi, si pentru moartea lor crunta si fara vina.

In povestirea sa, monahul Amonie din Alexandria arata cum, plecand sa vada Sfintele Locuri, la intoarcere s-a oprit si la Muntele Sinai, sosind acolo curand dupa ce se petrecuse o navala de barbari, care ucisesera 38 de pustnici din pustia Sinaiului. Pe cand jeleau aceasta nenorocire, arata el mai departe, iata, a venit un ismailitean, care a spus ca acesti barbari, peste 300, au venit cu corabia dinspre Etiopia si ca, inainte de a veni in Sinai, au ucis mai intai 39 de parinti din manastirea Rait si au dat lupte cu locuitorii din Faran, pe care i-au invins si i-au ucis. Povestitorul ne arata cateva chipuri de pustnici, cu mare lucrare duhovniceasca, precum si sfarsitul barbar de care au avut parte. Tot din spusele ismailiteanului aflam, ca, la intoarcerea lor de la prada, barbarii nemaigasind corabia lor, care se scufundase, au ucis pe toti robii pe care-i luasera si apoi, neputandu-se intelege, s-au ucis intre ei.

Barbarii din a doua navalire au venit dinspre Arabia si locuiau in corturi. Povestind viata de mare ravna si infranarea pustnicilor, scriitorul pomeneste si de Cuviosul Nil pustnicul, de trecutul lui in lume, de cartile indemnatoare spre nevointa, pe care le-a scris, de venirea lui la Sinai, dimpreuna cu fiul sau Teodul. Navalirea barbarilor s-a petrecut la Sinai, noaptea, dupa Utrenie. Preotul si alti pustnici au fost ucisi in biserica. Unii au putut sa fuga, intre care si Cuviosul Nil, dar fiul sau a fost luat rob. Seara urmatoare, cei fugiti s-au intors sa ingroape pe cei ucisi. Se descrie jalea cea mare a Cuviosului Nil, afland ca fiul sau a fost luat viu cu barbarii; il cauta oriunde auzea ca un pustnic a fost ucis si se ducea si-l ingropa. L-a cautat si la mai marele barbarilor, in Faran. Acolo, a aflat ca fiul sau este viu si a fost vandut ca rob si rascumparat de episcopul cetatii Eluzia, care l-a si sfintit preot. Si mergand la episcop, acesta l-a sfintit preot si pe Cuviosul Nil. Si asa s-au intors impreuna in Sinai, slujind si bineplacand Domnului. Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi ! Amin.