Intru aceasta zi, cuvant din viata Sfantului Martin milostivul.
Sfantul Martin era de douazeci de ani si Sfantul Botez inca nu-l primise. Si acest fel de viata avea, ca nimic nu pastra pentru sine, ci toate le impartea ca milostenie saracilor. Si, dupa ce nu i-a mai ramas lui nimic, fara numai un cutit si o haina, si, fiind si o iarna aspra, cu ger mare, l-a intampinat pe el un sarac la portile cetatii, care ruga, pe cei ce treceau, sa-l miluiasca. Iar acela, trecand doi pe alaturea, nu i-au dat lui nimic. Deci, s-a mahnit Martin, ca n-a miluit nimeni pe saracul acela; si nu stia ce sa faca, pentru ca nu avea alta haina, fara numai aceea, intru care era imbracat. Deci, scotand cutitul, si-a taiat haina sa in doua si cu o jumatate a ei a imbracat pe sarac, iar cu cealalta jumatate, s-a invelit pe sine insusi. Si multi radeau de el, ca nu era imbracat asa cum se cadea.
Si, venind noaptea, culcandu-se infrigurat, indata a adormit si a vazut in vis pe Hristos, imbracat in haina sa, aceea cu care el imbracase pe saracul acela, inainte o multime de ingeri, zicandu-i: "Martin, pana inca a nu lua botezul Meu, cu aceasta haina m-ai imbracat, drept aceea, si Eu de acum in toata lumea te voi imbraca cu slava, iar, dupa aceea, vei lua Imparatia cerurilor." Deci, dupa ce a auzit acestea, s-a sculat din somn si ducandu-se, s-a botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si atat de milosliv s-a facut spre saraci, incat s-a auzit pana la toate marginile pamantului de milostiva viata a lui. A trait in Galia si a ajuns episcop la Tours, pe la anul 400 si i se spunea "slava Galiei." Si, placut fiind lui Dumnezeu si inca si minuni savarsind, mai pe urma, s-a mutat la Domnul, in varsta de peste optzeci de ani. Dumnezeului nostru slava !
|
|
|
|