|
Pomenirea Sfintei Mucenite Tatiana (+235)
Aceasta a fost din Roma veche, pe vremea imparatiei lui Alexandra Sever (223- 235), din parinti credinciosi, tatal ei, in trei randuri, a fost in dregatoria de guvenator si se bucura de multa cinste in senatul roman, nestiindu-se ca era crestin. Si a crescut fericita in casa parintilor ei, cu bunacuviinta si cu frica de Dumnezeu si cu bucurie se impartasea din tainele nepieritoare ale credintei. Si, ajungand ea in varsta, n-a voit sa se marite, ci isi petrecea viata in curatie si in dragostea lui Hristos, dorind din tot sufletul sa-I fie mireasa Lui, Caruia Ii slujea ziua si noaptea, jertfindu-se pe sine si cu fapte bune impodobindu-se. Deci, fericita ca si parintii ei binecuvantau aceasta hotarare, Tatiana cu si mai mare ravna slujea Domnului, incat s-a invrednicit si de cinstea de a fi diaconita a Bisericii din Roma, dupa randuielile de atunci ale Bisericii.
Si Imparatul, pe vremea aceea, nu prigonea el insusi, dar lasa pe dregatorii mai mici sa faca ce vor cu crestinii. Si, pornindu-se prigoana contra crestinilor, din partea necredinciosilor, a fost prinsa si Tatiana, marturisind ca este crestina. Si, nevoind ca sa se lepede de Hristos, din porunca mai-marilor cetatii, a fost pusa la chinuri si munci cumplite: batai, scoaterea ochilor, golatatea trupului, scrijelirea pe trup cu bricele, aruncarea in temnita, taierea sanilor, aruncarea la fiare, spanzurarea si strujirea trupului la stalp, aruncarea in foc. Dar toate le-a indurat cu putere de Sus, de parca nici o durere nu simtea, dimpotriva, cu toate schingiuirile prigonitorilor, ea neincetat vestea poporului de fata, puterea si chemarea lui Hristos, ca multi necredinciosi veneau la credinta Mantuitorului. Deci, au poruncit sa i se taie capul si, impreuna cu ea, s-a taiat capul si tatalui ei.
Si se afla capul ei astazi in Catedrala Mitropoliei Olteniei, din Craiova, adus in tara de evlaviosul Domn Neagoe Basarab.
|
|
|
|