|
Preacuviosul Parintele nostru Gheorghe Hozevitul (sec. VII)
Acest fericit Parinte se tragea din oameni de bun neam, dar, parasindu-si averile si tara si toata desfatarea lumeasca, a venit la Ierusalim ca sa se inchine Sfantului Mormant al Mantuitorului si tuturor Locurilor Sfinte si de minuni pline, ce se afla acolo. Si, inchinandu-se si castigand darul cel dintru acestea, s-a dus si a ramas la manastirea ce se zice Hozeva, de unde si numele Hozevitul, si, facandu-se monah, s-a numarat impreuna cu fratii. Si atat de nebiruit s-a aratat, inca de la inceput, la toata osteneala si la viata aspra, voind a urma lui Hristos, Celui ce pentru noi a murit cu trupul, omoradu-se impreuna cu El si impreuna rastignindu-se, incat se parea ca este fara de trup si-i uimea pe toti prin puterea rabdarii sale, celei peste fire. Deci, ajungand la varful nepatimirii si umplandu-se de darul Sfantului Duh si ca un stalp insufletit si chip al bunatatilor facandu-se, la cei impreuna vietuitori si la toti ceilalti, si neslabind, pana la sfarsit, din pustnicie si duhovniceasca lucrare, si-a aflat odihna ostenelilor si durerilor sale, mutandu-se in aceasta zi, catre Domnul sau cel dorit.
|
|
|
|