Pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Isidor Pelusiotul (+449)

Acest Sfant a fost egiptean de neam si era rudenie cu Teofil si Chiril, arhiepiscopii Alexandriei, vietuind pe vremea imparatului Teodosie cel Mic (408-450). Dumnezeiescul acesta Isidor invatase multa carte si era socotit de istoricii din vremea lui drept un filosof si un desavarsit indrumator in intelepciunea vietii si a Sfintelor Scripturi si-si luase drept chip si pilda de viata si de lucrare pe Sfantui Ioan Gura de Aur.

Si, inca tanar fiind, a lasat slava lumii, bogatia si stralucirea numelui si, toate socotindu-le gunoaie, s-a dus intr-o manastire din partile Pelusiei si s-a facut monah. Si, cu multe sudori si osteneli infranandu-si trupul, iar sufletul infierbantandu-si-l cu tainice si inalte descoperi, s-a facut ca un stalp viu si insufletit al vietii monahicesti. Si, fiind el sfintit preot si egumen, se vedea de toti ca petrecea o viata cu adevarat, dupa Sfanta Evanghelie. Si povatuia nu numai pe cei din manastirea lui, ca au ramas de la el peste doua mii de scrisori, prin care lumina pe scurt si in minunate cuvinte, pline de folos, pe toti iubitorii de invatatura din toata lumea, intorcand pe pacatosi, intarind pe cei porniti spre fapte bune, iar pe cei neascultatori, cu certarea dumnezeiestilor dojeniri indreptandu-i, inca si pe imparati ii sfatuia si, in scurt, talcuia si lamurea, cu mare intelepciune, tuturor celor ce intrebau, cuvintele si marturiile dumnezeiestilor Scripturi, indreptand obiceiurile oamenilor.

Si asa, bine vietuind si dumnezeieste purtrandu-se, la adanci batraneti si-a savarsit viata, mutandu-se la Domnul.