29. Unde a asezat Dumnezeu pe cei dintai oameni si cum traiau ei acolo?

Pe cei dintai oameni - familia Adam si Eva - i-a asezat Dumnezeu in raiul pamantesc, adica intr-o mare si frumoasa gradina in care ei munceau cu placere, povatuiti de Dumnezeu. Acolo, ei duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc si impartasindu-se de harul Lui. Mintea primilor oameni era luminata si fara greseli, inima sau simtirea era curata si fara pofte rele, vointa era dreapta si inclinata numai spre bine, trupul era sanatos si fara nici o suferinta.

Ca sa intareasca prin lucrare puterile sufletesti ale intailor oameni si sa le incerce ascultarea, Dumnezeu si-a aratat vointa Sa catre ei, dandu-le o porunca limpede, anume sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Caci, daca vor manca din acel pom, vor muri negresit (Facere 2, 16 - 17). Astfel, Dumnezeu da porunca aceasta, nu pentru a-l slabi si cobori pe om, ci pentru a-l intari si inalta. Dumnezeu da aceasta porunca pentru ca omul sa-si poata arata prin fapte dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine.

Fericirea celor dintai in rai a tinut atata timp cat a tinut nevinovatia lor, adica atata cat au stat in ascultare si dragoste deplina fata de Dumnezeu, pazind porunca Lui.