Sfânta Treime
Definirea acestei dogme despre Sfanta Treime este meritul Sfintilor Parinti de la Sinoadele I si II ecumenice de la Niceea, 325 respectiv Constantinopol, 381. La acele adunari ale Bisericii a fost elaborat, Pe baza invataturii Mantuitorului Hristos cuprinsa in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, Crezul - Marturisirea de credinta a Bisericii - normativ pana la sfarsitul veacurilor. In cateva articole, indelung gandite si discutate, s-a formulat aceasta invatatura despre Sfanta Treime.
Arie - ereticul care nu a recunoscut dumnezeirea Fiului si Macedonie - ereticul care s-a ridicat impotriva Duhului Sfant, au fost anatematizati de Biserica, de la sfarsitul secolului al IV-lea vorbindu-se despre o invatatura clara a Bisericii: Treimea este deofiinta si nedespartita, asa cum marturisim la Sfanta Liturghie. Este foarte greu de inteles aceasta dogma a sfintei Treimi: s-au scris tratate intregi de-a lungul veacurilor, s-au dat multe explicatii - unele mai simple si altele mai complexe dar conteaza esentialul: exista un singur Dumnezeu in trei ipostasuri: Tata, Fiu si Duh Sfant. Tatal este Creatorul, Fiul este Mantuitorul, iar Duhul Sfant este Sfintitorul lumii. Amin.
Linkuri externe:
- Predica Sf. Ioan Gura de Aur
- Sfanta Treime - OrthodoxWiki
- predica Pr. Teofil Paraian
|
|
|